Anxietatea de performanță
Gabriela Pop, MentAid
În acest articol vom atinge câteva puncte cheie despre anxietatea de performanță, astfel încât la final să ai o schiță de informații de bază și calea deschisă de a ne contacta pentru mai multe surse sau de a căuta tu informații în plus.
Ce este anxietatea de performanță?
Anxietatea de performanță presupune o frică foarte intensă relaționată specific cu performanțele tale.
Mai întâi, anxietatea este de mai multe feluri, una dintre cele mai cunoscute forme fiind anxietatea/fobia socială. Ei bine, anxietatea de performanță reprezintă un subtip al anxietății sociale, după cum ne spune Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistica a Tulburărilor Mintale (DSM 5, APA, 2013). Anxietatea socială presupune frica puternică că te vei face de rușine în contexte sociale variate, de la grupuri de prieteni, la locuri publice cu oameni necunoscuți. Anxietatea de performanță presupune o frică foarte intensă relaționată specific performanțele tale: teama că vei fi criticat pentru cum ai intrepretat rolul pe scenă, frica de cădea în timpul piruetei, de a uita coreografia, de a greși partitura ș.a.m.d. Numeroase studii pe anxietatea de performanță sunt realizate pe grupuri de artiști (Steptoe, 2001; Kenny et al., 2004 ; Fehm și Schmidt, 2006). Deși mai des studiată la muzicieni, anxietatea de performanță poate să apară la școală sau la serviciu relaționată cu sarcinile academice sau profesionale; de exemplu, frica mare că nu o să răspund bine la întrebări și ceilalți vor râde de mine că nu știu sau teama că nu voi scrie suficient de bine raportul și șeful mă va crede incompetent/ă.
Când frica devine anxietate de performanță?
Cu toții am simțit probabil că ,,avem emoții” înainte de a recita poezia, înainte de a da un examen sau în timpul unui interviu. La un moment dat, tuturor ne-a fost poate teamă că nu am avea o performanță anume, că nu știm să răspundem corect la întrebările profesorilor, că vom avea un discurs incoerent în fața angajatorului sau că vom greși coregrafia învățată. Asta înseamnă că avem toți anxietate de performanță? Este firesc să avem o doză mică de anxietate, să fim puțin temători înaintea unei situații în care știm că performanța noastră va fi evaluată. Probabil miza acelei evaluări este una relevantă, precum admiterea la facultate, oferirea poziției de muncă, primirea aplauzelor din partea publicului. Așadar este de înțeles să ne fie puțin teamă că nu ne vom descurca așa de bine precum ne-am dori. În plus, această puțină teamă ne poate ajuta pentru a ne mobiliza și pregăti serios, nu superficial, pentru sarcina respectivă. Teama devine însă anxietate când crește în lățime și lungime, adică atunci când ajunge mult mai intensă și ocupă aproape tot timpul, apărând frecvent și în multe locuri. De regulă, este însoțită de îngrijorare. Ilustrăm printr-un exemplu: peste 2 zile voi avea interviu de angajare la o multinațională – mi-e extrem de teamă că nu o să răspund cum ar trebui la ce mă vor întreba, sunt foarte speriată la gândul că o să ratez angajarea (intensitate crescută), mă gândesc întruna la asta încă de acum o săptămână decât am fost programată la interviu (persistentă), mă tem că nu va fi bine și nu pot scăpa de frica asta, acasă o am, dacă ies să mă plimb și mă gândesc, iar simt frica asta puternică… (pervazivă). Astfel, problematic este când frica devine puternică, pervazivă și persistentă (Powell, 2004). Un alt indicator este dat de întrebarea: mă ajută sau mă încurcă teama pe care o simt acum? Dacă este de așa manieră frica încât mă deranjează, e puternică încât nu o mai pot gestiona, simt că mă blochează și nu mă mai pot concentra să mă pregătesc pentru sarcină, dacă sunt așa temător încât parcă aș avea o ceață pe minte și nu mai pot gândi clar din cauza fricii, atunci ea este problematică, este anxietate de performanță disfuncțională.
Cum recunoaștem anxietatea de performanță problematică?
Primim semnale de alarmă dacă frica apare împreună cu îngrijorarea și este patologică, pervazivă și persistentă – cei trei p.
Numim disfuncțională / problematică anxietatea de performanță când aceasta este relaționată cu efecte negative. Pe lângă disconfortul emoțional puternic, comportamentele nepotrivite (poate amân să mă pregătesc pentru că nu mă pot concentra din cauza fricii), pot apărea senzații fiziologice foarte neplăcute (dureri de cap, de stomac, senzația de greață etc.) și chiar degradare a relațiilor cu cei din jur (poate sunt mai irascibil sau mai retras) (Wilson și Rolannd, 2002). Chiar dacă nivelul la care sunt afectat nu e clinic, ci subclinic pot avea costuri personale ca cele menționate mai sus (Huberty, 2009). Dacă anxietatea de performanță este la un nivel sever, iar afectarea este de nivel clinic, atunci apar și costuri profesionale și economice, deoarece ajung să pierd oportunități din cauza tulburării.
Efectele asociate anxietății de performanță pot fi indicii relevante că o persoană apropiată resimte des frică puternică și se îngrijorează mult cu privire la o situație în care va avea o prestație/performanță. Înainte de costurile care apar, putem primi semnale de alarmă dacă frica apare împreună cu îngrijorarea la un nivel patologic (atât de intens și frecvent încât îmi afectează viața de zi cu zi), pervaziv (în legătură cu orice prestație/reprezentație aș avea de făcut) și în mod persistent (frecvent, de mult timp). Cei trei p ne pot semnala că o persoană dragă are nevoie de ajutor în a învăța cum să-și gestioneze teama legată de performanța ei.
Apreciem că te menții informat. Vizitează-ne și pagina de Facebook MentAid – Primul ajutor în sănătate mintală.
Fehm, L., & Schmidt, K. (2006). Performance anxiety in gifted adolescent musicians. Journal of anxiety disorders, 20(1), 98-109.
Huberty, T. J. (2009). Test and performance anxiety. Principal leadership, 10(1), 12-16.
Kenny, D. T., Davis, P., & Oates, J. (2004). Music performance anxiety and occupational stress amongst opera chorus artists and their relationship with state and trait anxiety and perfectionism. Journal of anxiety disorders, 18(6), 757-777.
Powell, D. H. (2004). Treating individuals with debilitating performance anxiety: An introduction. Journal of clinical psychology, 60(8), 801-808.
Steptoe, A. (2001). Negative emotions in music making: The problem of performance anxiety.
van Kemenade, J. F. L. M., van Son, M. J. M., & van Heesch, N. C. A. (1995). Performance anxiety among professional musicians in symphonic orchestras: A self-report study. Psychological Reports, 77, 555/562.
Wesner, R. B., Noyes, R., & Davis, T. L. (1990). The occurrence of performance anxiety among musicians. Journal of Affective Disorders, 18, 177–185.
Wilson, G. D., & Roland, D. (2002). Performance anxiety. The science and psychology of music performance: Creative strategies for teaching and learning, 47-61.