Există un întreg spectru în care oamenii își trăiesc emoțiile.
La un capăt al acestui spectru sunt acei oameni al căror motoraș este frecvent turat. Dacă te afli printre acești oameni, atunci observi adesea că trăiești emoțiile (ex. furie, supărare, teamă) mai intens decât pare că o fac ceilalți oameni. Se prea poate ca uneori emoţiile tale să fie atât de intense, încât poate reacţionezi într-un mod pe care îl regreți apoi.
La celălalt capăt al acestui spectru, sunt acei oameni al căror generator de emoții nici nu pare pornit. Dacă te afli printre acești oameni, poți părea dur și lipsit de grijă față de ceilalți. Încercând mereu să-și înăbușească emoțiile, pentru acești oameni, viața poate părea neinteresantă sau plictisitoare.
Unii oameni sunt la mijlocul acestui spectru. Simt emoţii puternice atunci când e justificat să simtă astfel de emoţii, dar de cele mai multe ori, emoţiile lor sunt moderate, la mijloc. Pentru cei mai mulţi oameni, găsirea unui echilibru emoţional necesită efort. Poate este o idee bună să reflectezi din când în când asupra emoţiilor tale, pentru a te asigura că înţelegi, nu doar ceea ce simţi, ci şi de ce simţi ceea ce simţi.
Exercițiu
În continuare o să urmeze câteva exemple de situații. Te rugăm să încerci să identifici modul în care crezi că au reacționat persoanele din exemple. Sunt acestea mai degrabă înclinate să își inhibe emoțiile (să nu și le exprime) sau, din contră, crezi că le exprimă potrivit?
Atunci când motorul nu vrea să pornească:
Unii oameni încearcă să își înăbușească emoțiile pentru a se simți în control. Se pot uita la un film de groază fără să schițeze cea mai mică formă de dezgust sau frică, în timp ce prietenii lor tremură din toate încheieturile. Poate că par că nu le pasă atunci când profesorii sunt supărați și ridică tonul la ei. Poate că nu arată niciun semn de frustrare atunci când profesorul de sport pune toată clasa la exerciții suplimentare doar pentru că cineva a întârziat.
Cum fac asta? De exemplu, pentru a trece peste situațiile dificile fără să piardă din control sau fără să trăiască o mulțime de stări neplăcute, acele persoane își pot spune în acele situații că nu le pasă. Această strategie poate fi utilă pentru a recâștiga controlul în situații foarte provocatoare – ca de exemplu, anxietatea pe care o resimți atunci când ești ascultat la o materie care nu îți place, îţi poate spune atunci că nu merită să trăieşti anxietate, pentru că oricum nu te interesează materia aceea.
Uneori, însă, fără să ne dăm seama, creierul nostru își ia măsuri protective pentru a ține emoțiile în frâu. De exemplu, dacă ți-ai fi dorit să fii șeful clasei, însă a fost ales celălalt coleg, poate creierul te încurajează să gândești că nu ai fost de fapt așa de interesat de asta și că te-ai înscris mai degrabă în glumă, nu ca și ceva serios, tocmai pentru a te proteja de dezamăgire și supărare. Problema apare atunci când, în încercarea ta de a te proteja de emoţii intense, faci asta atât de mult încât să nu mai ştii ce simți și ce gândești. Dacă emoțiile stau ascunse în loc să fie trăite, la un moment dat e posibil ca ele să iasă la suprafaţă pe neașteptate şi să te influenţeze într-un mod nepotrivit.
Atunci când motorul se supraîncinge:
Oamenii care trăiesc emoțiile foarte intens pot izbucni în plâns la filmele triste, în timp ce ceilalți sunt doar puțin supărați. Poate stau toată noaptea treji îngrijorându-se în legătură cu un test, în timp ce majoritatea pot dormi liniștiți. Poate că ridică tonul la colegul de care s-au împiedicat, pentru ca mai apoi să regrete că au acționat așa. Când emoțiile sunt foarte intense, e dificil să fii rezonabil sau rațional și să iei acele decizii funcționale care să te ajute. Emoțiile intense sunt adesea rezultatul a ceea ce gândești atunci când alții îți spun sau fac lucruri care te deranjează sau te dezamăgesc. Adesea ne regăsim în aceleași conflicte sau reacționând la fel în aceleași contexte. Poate părea că aceste conflicte sunt mereu vina altcuiva (de exemplu, ”Ea a început.”, ”Profesorul e un idiot.”). De fapt, chiar dacă este posibil ca emoţiile noastre să fie justificabile în acea situaţie, a avea o reacţie emoţională puternică poate adesea să înrăutățească lucrurile.
Câteodată, poate fără să realizezi, emoțiile intense te pot împinge să spui sau să faci ceva ce apoi ți-ai dori iei înapoi, însă nu mai poți. De exemplu, dacă vii acasă după ora de seară stabilită de părinți, în loc să îți ceri scuze, începi să țipi la părinții tăi, deoarece creierul tău se gândește că ora e ridicolă și că e o prostie, ceea ce poate fi uneori adevărat. Lăsate neînțelese însă, aceste emoții puternice te pot încurca exact atunci când ai cel mai puțin nevoie de asta!
Ok.. dar cum poți tu gestiona mai bine motorul acesta de emoții?