Meta-emoțiile II

Meta-emoțiile: Rolul lor și raportarea față de acestea

Ioana Meșterelu, Mind the Mind

For a moment he felt good about this. A moment or two later he felt bad about feeling good about it. Then he felt good about feeling bad about feeling good about it and, satisfied, drove on into the night. (Douglas Adams, “So Long, and Thanks for All the Fish”, apud. Bailen, Wu & Thompson, 2018)

Două domenii interesante în care meta-emoțiile au aplicabilitate sunt literatura și filmul. De ce  alegem să citim literatură, în special care se asociază cu emoții negative cum ar fi tristețea? Rezultatele obținute de Koopman (2015) au arătat că meta-emoțiile au fost unul dintre motivele pentru care persoanele preferă cărți triste (alături de motive eudaimonice – orientate spre sens – precum revelația sau creșterea personală). Asumpția de la care s-a plecat a fost că ne plac filmele și cărțile triste pentru că simțim acea emoție care ,,ne mișcă”, iar aceasta este o stare pozitivă.

Într-un eseu realizat de Bartsch (2008) despre meta-emoții în film și muzică se prezintă ideea că meta-emoțiile pe care le simțim atunci când ne uităm la filme provin din reprezentarea estetică a emoțiilor, contextul narativ al emoțiilor și elemente simbolice și culturale care au legătură cu emoțiile. Ca exemplu, autoarea descrie modul în care a fost reprezentată furia în filmul Fight Club (regizat de David Fincher, 1999) într-o scenă înainte de o luptă. Mai specific, prin reprezentațiile actorilor, a fost creată o atmosferă empatică, de acceptare a furiei, iar culorile și sunetele sunt unele plăcute. Mai mult, desfășurarea luptei la nivel psihologic surprinde meta-emoția de mândrie, iar apelul la simboluri precum Gandhi face diferența între a lupta pentru ceva și a fi violent, accentuând această meta-emoție (Bartsch, 2008, p. 49-52).

Unele meta-emoții negative sunt avantajoase: ne ajută să ne reglăm emoțiile și comportamentele mai bine.


În plus, meta-emoțiile pozitive au fost asociate cu un nivel mai scăzut de stres și o capacitate mai bună de a face față stresului (Beer & Moneta, 2012), precum și cu un nivel mai crescut de satisfacție cu viața (Aykac, 2011). Chiar și unele meta-emoții negative sunt avantajoase. Ne ajută să ne reglăm emoțiile și comportamentele mai bine. De exemplu, dacă mă simt vinovat/ă cu privire la furia disproporționată pe care am avut-o într-o situație recentă la birou, asta mă poate motiva să îmi cer scuze față de colegi. Dacă însă această vinovăție devine prea intensă și mă raportez la ea într-un mod nesănătos așa cum ar fi putut face Alex în exemplul cu ședința de grup, aceasta mă poate face să nu mai merg câteva zile la birou. În acest caz, meta-emoția negativă este disfuncțională, iar așa cum sugerează și exemplul, meta-emoțiile negative disfuncționale pot să fie detrimentale procesului, amplificând emoția primară într-un cerc vicios. Cu cât mă înfurie mai tare anxietatea pe care o simt înainte de a ține o prezentare, cu alte cuvinte cu cât îmi spun mai mult că nu ar trebui să fiu anxios/anxioasă, cu atât voi pune o presiune mai mare asupra mea, ceea ce poate duce la amplificarea anxietății. În acord cu aceasta, Bailen et al. (2018) au arătat că meta-emoțiile negative se asociază cu severitatea simptomatologiei depresive

Cum să ne raportăm la meta-emoțiile noastre?

După cum am văzut, meta-emoțiile pot să ne ajute la reglare – să modificăm situația sau să ne arate că avem nevoie să schimbăm emoția primară. Totuși, dacă meta-emoțiile sunt intense și/sau rezultă dintr-o perspectivă nesănătoasă, pot fi contraproductive. De aceea, dacă reacționăm în mod rațional la emoțiile pe care le simțim, vom avea meta-emoții sănătoase care ne pot aduce beneficii.

Ca alternativă la a evalua emoțiile, putem încerca acceptarea emoțiilor, o strategie care presupune să lasăm emoția să vină fără a încerca să o judecăm. Exercițiile de mindfulness ne pot ajuta în acest sens. Dacă am fi un membru din grupul de proiect al lui Alex, și ne-ar spune că se simte rușinat pentru anxietatea sa crescută, am putea să îi sugerăm să încerce să stea cu emoția de anxietate, să își dea voie să o simtă fără să încerce să o controleze sau să o estompeze. Pentru participanții care au fost instruiți să facă acest lucru într-un studiu, acceptarea emoțiilor a fost una dintre strategiile de gestionare a emoțiilor asociată cu efecte pozitive asupra intensității emoțiilor, a reacțiilor fiziologice și comportamentale (Wolgast et al., 2011).

O variantă relativ similară este autocompasiunea, care presupune „a fi în contact cu propria suferință, fără a o evita sau a fi deconectat/ă de ea, generând dorința de a alina suferința și de a vindeca propria persoană prin bunătate” (Neff, 2003, p. 87). Autocompasiunea are trei componente:

bunătate față de sine în momente dificile

înțelegerea faptului că suferința ține de experiența umană tipică, deci nu este o experiență individuală

conștientizarea emoției în loc de evitarea acesteia.

Astfel, dacă mă simt trist/ă astăzi, a arăta autocompasiune înseamnă să îmi vorbesc cu blândețe, așa cum aș vorbi cu un prieten apropiat. Înseamnă să îmi aduc aminte că tristețea este o experiență umană și nu sunt singur/ă. Presupune și să încerc să fiu atent/ă la emoție. Autocompasiunea a fost asociată cu starea de bine (Baer et al., 2012). 

Apreciem că te menții informat. Vizitează-ne și pagina de Facebook MentAid – Primul ajutor în sănătate mintală.


Aykac, M. (2011). Accentuate the positive: effects of dispositional optimism, personality traits and positive metacognitions & meta-emotions on life satisfaction.

Baer, R. A., Lykins, E. L., & Peters, J. R. (2012). Mindfulness and self-compassion as predictors of psychological wellbeing in long-term meditators and matched nonmeditators. The Journal of Positive Psychology, 7(3), 230-238.

Bailen, N. H., Wu, H., & Thompson, R. J. (2018). Meta-emotions in daily life: Associations with emotional awareness and depression. Emotion.

Bartsch, A. (2008). Meta-emotion: How films and music videos communicate emotions about emotions. Projections, 2(1), 45-59.

Beer, N., & Moneta, G. B. (2012). Coping and Perceived Stress as a Function of Positive Metacognitions and Positive Meta-Emotions. Individual Differences Research, 10(2).

Koopman, E. M. E. (2015). Why do we read sad books? Eudaimonic motives and meta-emotions. Poetics, 52, 18-31.

Neff, K. (2003). Self-compassion: An alternative conceptualization of a healthy attitude toward oneself. Self and identity, 2(2), 85-101.